Albă ca Zăpada. Dan Barna și Victor Ponta
În România, din 89 până acum trei ani, aproape toate partidele au funcționat, au crescut și s-au prăbușit datorită liderului lor. Fie că vorbim de PSD-ul lui Iliescu și Năstase, fie că vorbim de PD-ul lui Băsescu sau al lui Boc sau de PNL lui Crin Antonescu, regăsim aceeași caracteristică.
Acest lucru se datorează și societății. Oamenii se uitau la lider, îl urmau sau nu. Partidele erau tractate de aceștia. Prea puțini oameni se regăseau în partea ideologică sau în valori. Am avut partide care au câștigat alegeri folosindu-și liderul aproape până la epuizare.
Liderii partidelor au știut că ei duc greul, că ei aduc voturi și, din acest motiv, au avut momente când impuneau decizii, își impuneau punctul de vedere, chiar dacă era vorba despre decizii mai puțin populare în interiorul formațiunii pe care o conduceau.
USR a fost primul partid care a funcționat și care a crescut altfel. Brandul partidului a fost mai puternic decât liderii. A fost primul de acest gen, care s-a construit pe alt model. USR s-a născut datorită unor nemulțumiri majore față de clasa politică ”veche”, a exploatat un fond emoțional, a reprezentat o speranță a multor cetățeni care voiau un alt mod de a face politică.
În ultimii ani, avem două partide noi create în România. USR care s-a născut natural, datorită unui electorat nemulțumit, nereprezentat și Pro România, un partid născut datorită combinațiilor politice. Sunt ultimele două partide constituite diferit, din motive diferite și cu oameni politici diferiți. Dacă în USR au existat mai mulți oameni fără experiență politică, în Pro România nucleul de bază a fost cel al foștilor PSD-iști.
Dan Barna și Victor Ponta sunt liderii celor două partide, amândoi la bază juriști. Amândoi gestionează două partide tinere. Într-adevăr, Barna conduce un partid cu oameni care sunt bine intenționați, dar nu au în sânge disciplina de partid, nu fac diferența dintre discursul pe care poți să îl ai în interiorul partidului și cel din exterior. În schimb, potențialul lui electoral era foarte mare și asta s-a și văzut la europarlamentare.
Ponta conduce un partid mic, cu oameni politici, dar care nu beneficiază de potențialul electoral al USR. Ponta se luptă pe același bazin cu PSD, neavând posibilitatea să ia voturi din altă parte. Brandul PSD este puternic, alegătorii lui nu vor ceda ușor, chiar dacă în acest moment partidul este condus de cel mai slab președinte, Viorica Dăncilă.
Dacă facem o comparație între cele două partide, USR și Pro România, vom avea câteva avantaje nete în favoarea partidului condus de Dan Barna. Indiscutabil, USR este un partid mai puternic și mai apreciat în acest moment.
Există însă un capitol extrem de delicat: Liderul și deciziile liderului.
Spre deosebire de Dan Barna, Victor Ponta este un lider politic cu un bagaj negativ mult mai mare. Fostul premier are în spate atât negativul dat de ce a însemnat construcția USL și atacurile la statul de drept, are un plagiat dovedit, precum și faptul că se afla în postul de Prim Ministru când a avut loc tragedia de la Colectiv.
Ponta a avut simțul politic și s-a ascuns o perioadă. Și-a dat demisia din funcție. A stat la cutie, a lăsat timpul să treacă. Și-a turnat cenușă în cap, și-a făcut mea culpa și a așteptat momentul potrivit ca să apară în prim plan. Din momentul în care a apărut lângă Grindeanu, Victor Ponta a fost pe trend ascendent. A știut să facă agenda opoziției, a știut să ”dea știri”, să țină atenția captată.
Liderul Pro România a făcut un partid care a trecut pragul la europarlamentare și care a pornit procesul de dărâmare a Guvernului Dăncilă. Cooptarea lui Tăriceanu, scoaterea ALDE de la guvernare a fost momentul t0 pentru pornirea procesului de demitere.
Cea mai importantă decizie a lui Ponta este cea de a nu candida la președinția României. A știut că încă nu e momentul. A știut că nu poate crește partidul dacă își asumă o candidatură. Chiar dacă Ponta reușește să facă ”agenda politică”, încă e departe de momentul în care poate cere votul românilor. Toate mișcările sale au dus însă la consolidarea partidului. Are un număr de parlamentari luați de la PSD, a putut să își facă un ”instrument” cu care poate negocia și poate decide lucruri în politică.
Indiferent dacă îți place sau nu Ponta, nu poți nega faptul că partidul său e construit în special pe baza mișcărilor făcute de el, nu poți nega faptul că și-a crescut partidul și că a reușit să pună pe picioare un proiect politic în condiții grele.
Spre deosebire de Ponta, Barna nu a știut să aștepte. Liderul USR nu a știut să gestioneze succesul partidului său, scorul din europarlamentare. Deciziile politice care au urmat au fost proaste. Congresul intern, pornirea competiției interne pentru desemnarea candidaților la locale, precum și deciziile din aceste zile ne arată lipsa de experiență politică a lui Barna.
Poate cea mai proastă decizie pe care a luat-o liderul USR este candidatul la președinție. Am explicat și în această analiză faptul că partidul putea câștiga mai mult dacă îl susținea pe Iohannis.
http://www.hrituc.ro/2019/06/05/poate-castiga-usr-mai-mult-daca-il-sustine-pe-iohannis
Dan Barna nu era și nu este pregătit pentru o candidatură la cea mai înaltă funcție. Ați putea spune că nici Dăncilă nu este pregătită, nici Diaconu. Da, așa este, dar Barna știa că el trebuie să ia din electoratul lui Iohannis.
Președintele USR nu putea lua voturi de la PSD, chiar dacă era zi și noapte la Antena 3. Barna putea lua voturi doar din electoratul non PSD, unde există deja un candidat, Iohannis.
Poate Iohannis nu a fost un președinte ”spectaculos”. Poate a fost greoi și de multe ori ni s-a părut prea ”moale” dar, spre deosebire de liderul USR, are atuul funcției. Oamenii nu vor să schimbe ceva ce a mers bine, cu un ”necunoscut”.
Când a intrat în cursă, Barna trebuia să se gândească că el trebuie să arate că e mai bun ca Iohannis, pentru a putea câștiga electoratul. E greu pentru orice candidat să facă asta și să arate că e mai bun decât președintele în funcție, mai ales în România.
Decizia lui Barna a fost egoistă și asta a costat USR. Toate gafele șefului USR, toate deciziile strategice proaste – alegeri anticipate, intratul în război cu Iohannis – sunt elemente care contribuie la scăderea USR.
Pe zi ce trece, vedem că electoratul se contractă. Rămân alături de Barna radicalii, nucleul dur al partidului, iar asta e un lucru foarte prost.
Exista un bazin de votanți care optau pentru Iohannis, în timp ce la partid ar fi preferat USR. Aceștia sunt îndepărtați zi de zi de deciziile pe care le gestionează șeful partidului.
Știu că pentru mulți internauți, comparația Ponta-Barna este deranjantă. Pentru electoratul Facebook probabil e un sacrilegiu să scrii o astfel de analiză, dar cred că toate acest lucruri sunt utile pentru cei care vor să înțeleagă că politica nu e doar marketing.
Experiența politică a lui Ponta, capacitatea de a înțelege jocul politic, l-au făcut pe acesta să își ducă partidul într-o poziției excepțională, pe când Dan Barna prin jocul lui, prin deciziile luate nu a făcut altceva decât să își slăbească partidul.
Experiența politică este necesară, așa cum sunt necesare și cunoștințele despre strategie, despre arta negocierilor cât și puterea de a face compromisuri. Să fim serioși, orice partid trebuie să își dorească să ajungă la putere, să ia decizii pentru țară și să câștige puncte electorale. Acesta este scopul unui partid, preluarea puterii. Pentru acest lucru nu e de ajuns doar să clamezi câteva lucruri frumoase, nu e de ajuns să ai ”oameni noi”, nu e de ajuns să pozezi în Albă ca Zăpada. În politică, Alba ca Zăpada poate supraviețui doar până ia puterea.
7 comentarii